Ultima întâlnire culturală organizată de Muzeul Municipal în colaborare cu Biblioteca Muncipală a constituit o adevărată invitaţie la lectură. Atât profesori, oameni de cultură ai oraşului, cât şi elevi ai Colegiului Naţional “Vlaicu Vodă” au pus mâna pe romanul Doinei Ruşti. “Zogru” este o carte liberă, scrisă de un spirit liber, ludic, însă nu neserios, o carte care îmbină reuşit cotidianul cu fantasticul şi fabulosul. Zogru este un duh “care ieşise din leagănul cald al pământului într-o zi de primăvară, în Săptămâna Mare a anului 1460 (...). Simţise un impuls năpraznic să părăsească locul cald în care picotea de multă vreme, mângâiat de un aer umed şi înmiresmat. (“Zogru”). Acţiunea romanului prezintă povestea duhului care pătrunde în diverse personaje până în anul 2005. Prezentă în sala Muzeului Municipal, Doina Ruşti a reliefat cele două planuri ale romanului: “Este vorba despre entitate care nu-şi cunoaşte destinul, e un pretext pentru a trece prin istoria naţională, prin momentele pe care le-am considerat esenţiale pentru istoria noastră, de la epoca lui Vlad Ţepeş până în 2005. Pe această poveste se calează o a doua naraţiune legată de destinul individual al acestui personaj care trăieşte cu emoţiile fiecărui om, care se îndrăgosteşte la un moment dat, îşi caută perechea, îşi caută sensul destinului său şi în cele din urmă află că are un rost bine precizat în această lume, acela de a fi pulsul neştiut al morţii şi, totodată, măsura vieţii”.
Critica din toată ţară a primit bine romanul. Cuvântul înainte de Ioan Groşan - el însuşi personaj în carte - cronica lui Ştefan Agopian, ca şi croniciile altor personalităţi importante în domeniul culturii au reliefat că, prin acest roman, avem de-a face cu o revitalizare a povestirii făcută din şi pentru plăcerea de a povesti.
“La o lună după ce am citit <<Zogru>>, adică după ce se presupune că entuziasmul primei lecturi s-a mai stins, părerea mea despre acest volum rămâne neschimbată: mi se pare cel mai bun roman întâlnit de mine în literatura română de după 1989”, spunea într-o altă cronică Pavel Radu Gheo.
